UDÁ ud vb. I. 1. Tranz. (Subiectul este apa sau alt lichid) A umple de umezeala a face sa fie ud. V. umezi. Ploaial udase pina la piele. EMINESCU N. 35. Nici ploaia il uda nici soarelel arde se spune despre cel ce nu se sinchiseshte de nimic. ◊ Absol. Un vint repede o ploaie furioasa incepura a bate shia uda shi tzinura asha pina aproape de ziua. BOLINTINEANU O. 414. ♦ (Subiectul este omul) A muia in apa sau in alt lichid a face sa fie ud. Fa punte mindrei sa treaca Fa punte cu lastarei Sa nushi ude ciucurei. HODOSH P. P. 63. Uda cirpan apa rece Te leaga la cap shitzi trece. JARNÍKBIRSEANU D. 14. ◊ (Hiperbolic) Ele plingeau de udau pamintul. CREANGA P. 175. ◊ Refl. Ce shede pe apa SHi nu se uda? (Umbra). TEODORESCU P. P. 247. Dimineatzai roua mare SHi se uda pe picioare. JARNÍKBIRSEANU D. 425. ♦ (Cu complementul «gura») A bea putzin pentru ashi potoli setea. Drumul e lung... Facem popas deo clipa femeia ishi uda gura cu apa. STANCU D. 198. Poftitzi denchinatzi o data Va udatzi gura cascata. TEODORESCU P. P. 171. ◊ Fig. (Cu alte complemente) FatFrumos... au cerut de la baba sai deie putzina apa sashi ude sufletul. SBIERA P. 123. ♦ (Cu complementul «mincare» «prinz») A bea in timpul mesei vin sau alte bauturi. ♦ Refl. (Cu subiectul «ochii») A se umple de lacrimi. Murise biata mamuca... Mi se uda ochii cind ma gindesc la ea. ALECSANDRI T. 50. 2. Tranz. (Subiectul e omul) A turna apa peste plante peste semanaturi; a stropi. Didinitzo ai stropit tu leandrii?... SHi zici k iai udat bine? BASSARABESCU v. 59. Gradinarul... il puse... sa ude florile. ISPIRESCU L. 150. Un rind de rachitzi... In toata sara shi dimineatza le uda cu apa din izvorul ce gasise aproape. DRAGHICI R. 52. ♦ (Subiectul este o apa mai ales curgatoare) A strabate un tzinut (alimentindul cu apa). Vezi Iordanul care uda cimpii verzii Palestine. EMINESCU O IV 115. 3. Refl. A urina.