UDÁ ud vb. I. 1. Tranz. A umple a acoperi a imbiba sau a stropi cu apa ori cu alt lichid; a baga a muia ceva in apa sau in alt lichid; a inmuia (1) a umezi (2). ◊ Expr. Ashi uda gura = a bea putzin pentru ashi potoli setea. A uda pranzul (sau bucatele) = a bea in timpul mesei vin sau alte bauturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A strabate un tzinut (care il alimenteaza cu apa). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (in scutece in pantaloni). Lat. udare.