ud (da) adj. 1. Inmuiat. 2. Umed. 3. (S. n.) Urina. Mr. megl. istr. ud. Lat. ūdus (Pushcariu 1785; REW 9030) cf. vegl. yoit. Der. uda vb. (a muia a umezi; a iriga a trece un riu printro regiune determinata; a urina; fam. a insotzi o mincare cu bautura); udat s. n. (umezit; actziunea de a urina); udatura s. f. (muiere umezire; inv. secretzie umoare; ciorba supa aliment lichid; mincare in general; bautura vin; roua); udeala s. f. (umezeala roua; fam. bautura). Uda (mr. megl. istr. ud) trebuie sa ajunga la lat. udāre (Pushcariu 1786; REW 9029).