UCIGATÓR OÁRE ucigatori oare adj. Care ucide care provoaca moartea; omoritor. Persoane deplasate in cursul razboiului sint recrutate pentru a fi expediate in colonii la plantatzii shi in mine ucigatoare. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 15/5. Intinzindushi auritul arc azvirla darde ucigatoare de se cutremura creshtetul inaltzilor muntzi. ODOBESCU S. III 53. ◊ Fig. Trebuie sa dea virtos din coate... sa poata strabate in aceasta lupta ucigatoare pentru trai. GHEREA ST. CR. III 170. In priviri citeam o vecinicie Deucigatoare visuri de placere. EMINESCU O. I 200. ◊ (Adverbial atestat in forma ucizator) Las’ sa ma uit in ochitzi ucizator de dulci. EMINESCU O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigash asasin; p. ext. calau. Ucisul care moare zimbind dispretzuitor Ucide mult mai crincen peal sau ucigator. ALECSANDRI T. II 170. Varianta: (rar) ucizatóroáre adj.