Definiția cu ID-ul 214341:
Relaționale
TĂVĂLÍRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.
TĂVĂLÍRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.