tăríe f. (d. tare). Calitatea de a fi tare (putere, forță, rezistență, consistență, soliditate, durabilitate, vigoare, energie, violență): tăria brațuluĭ, oștiĭ, dușmanuluĭ, cetățiĭ, diamantuluĭ, oŭălor răscoapte, ziduluĭ, guvernuluĭ, vîntuluĭ, otrăviĭ, cafeleĭ, ceaĭuluĭ. Poet. Rar. Firmament, cer. Esență, extract.