Definiția cu ID-ul 1192911:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tăbăcire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: tăbăci1] Prelucrare a pieii brute cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs moale, suplu, elastic și rezistent Si: argăsire, tăbăceală (1), tăbăcit1, (rar) tanaj, tanare, (reg) crușire, dubire, orgălire.