târșitoare sf [At: NOM. MIN. I, 104 / Pl: ~ori / E: târși¹ + -toare] 1 (Reg) Unealtă agricolă, formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită pentru netezirea arăturilor Si: netezitoare. 2 (Olt) Grapă de mărăcini cu care se sparge pământul înainte de prășit. 3 (Reg) Prășitoare mecanică.