tâmpenie sf [At: CREANGĂ, A. 84 / Pl: ~ii / E: tâmpi] 1 Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență Si: (îvr) tâmpeală, tâmpie, tâmpime. 2 (Ccr) Faptă prostească Si: idioțenie, neghiobie, prostie. 3 (Ccr) Vorbă prostească Si: idioțenie, neghiobie, prostie. 4 Stare de inconștiență, de întunecare a minții. 5 (Rar) Tâmpire (3).