tzol n. pl. urĭ shi tzoale (ngr. tsúli cĭoltar d. turc. çul cul cĭoltar. D. rom. vine ung. col. V. cĭoltar). Covor tzaranesc care se ashterne pe pat (lavicer) orĭ pe pardoseala shi serveshte la’nvalit ild. plapoma sh. a.: mineshtergurĭ lavicere tzolurĭ (Beld. 501). Fig. Obraz k tzolu obraz fara rushine. Pl. Haĭne: uniĭ golĭ altziĭ in tzolurĭ (Beld. 2024). V. tzoala.