TZITZIÍ títzii shi tzitziiesc vb. IV. Intranz. (SHi in formele tzitzai tzitzii) 1. (Despre insecte shi unele animale) A scoate sunete subtziri shi tremurate. V. tzirii. Citziva greieri poetzi tzitziiau la luna urcatzi pe coviltirele carutzelor. GALACTION O. I 270. Scripcariul are mustetze lungi shi increstate; dacal prinzi shil pui la ureche tzitzieshte; de aceea se numeshte scripcari. MARIAN INS. 101. Am o scroafa cu purcei: de prind pe unul totzi tzitziesc (Lantzul). GOROVEI C. 197. ♦ (Despre instrumente cu coarde) A tzirii (4). Nu tzitzai k diblele. MAT. FOLK. 1594. 2. Fig. (Despre inima de obicei cu o determinare cauzala) A tremura a palpita (de frica de nerabdare etc.). Un narod slab la minte... demi tzitziie inima in tot ceasul sa nu dea foc la casa. C. PETRESCU R. DR. 21. Pindea chipul magistratului shii tzitziia inima in el de teama sa nul auda. POPA V. 190. Ramase nedumerit uitinduse la birjarul de pe capra caruia i tzitziia inima de frica. D. ZAMFIRESCU R. 85. 3. (Despre oameni) A plescai cu buzele sau cu limba scotzind un sunet asemanator cu un «tz» exprimind mirarea indemnul etc. SHi tzitzii mirat din buze. Dupa aceea speriat de cele spuse inlemni k butucul. CAMILAR N. I 79. Vizitiul tzitzii la cai. REBREANU R. II 69. Variante: tzitzaí tzitzií vb. IV.