tzir interj. Imita scirtziitul tziuitul. Var. tzira (tzira) tzur. Creatzie expresiva cf. sfir sl. cureti „a alerga” ngr. τσιρίζω „a piui” sp. chirriar germ. zirpen. Der. tzir s. n. (arcul capotei la birja; dalta) cf. tziu; tzira (var. tzira) s. f. (bucatzica farima pic; Trans. fishie zdreantza); tzirfa s. f. (Trans. nisip; Banat argila amestecata cu paie) cf. tirla dupa Diculescu Elementele 490 din gr. σύρφος); tzirfoli vb. (a dichisi) in Mold. (dupa Scriban in legatura cu a picura a prelinge; mag. corholni „a razui”); tzirii (var. tzurui ciurui tzirlii) vb. (a cinta greierii; a cinta din vioara) care sa explicat greshit prin sl. suriti (Miklosich Slaw. Elem. 52) prin sb. cr. curiti „a fugi” (Cihac II 435) prin bg. carkam (Conev 95); tziriit s. m. (tziuit; cu tziriita picatura cu picatura); tziriitor adj. (care tziuie; s. m. obletz Alburnus lucidus); tziriitura s. f. (tziriit); tzirloi s. m. (Trans. ciocirlie; tzeava tub); tzirc interj. (imita tziriitul laptelui muls); tzircii (var. tzircai Trans. tzircoti) vb. (a mulge; refl. a picura; refl. a fi zgircit; cu tzirciita picatura cu picatura); tzircava adj. f. (se zice despre oile cu lina putzina sau cu lina scurta); tzurloi (var. rara tzurlui) s. n. (tzeava tub; fluierul piciorului tibia) cf. tzirloi; tzurtzur (var. tzu(r)tzur(e) tzutzuroi) s. m. (sloi mic shi subtzire de gheatza ascutzit la un capat) forma reduplicata a interj. tzur (cf. Giuglea Dacor. I 250); tzurtzura vb. (a atirna k tzurtzurii). Tircav adj. (sterp fara vegetatzie; oaie cu par scurt; Olt. lepadat eshuat frustat) pare a fi var. a lui tzircav; caz in care rut. tyrkavyi care Candrea il propune k etimon trebuie sa provina din rom.; der. tircavi vb. refl. (a da gresh). Din rom. provine mag. cire (Treml Magyar Nyelv. XXVII 323). Cf. tzurca.