TZINTUÍ tzintuiesc vb. IV. Tranz. 1. A prinde a intzepeni a fixa a bate ceva cu cuie cu tzinte; a pironi. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) la stalp (sau la stalpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public a infiera. ♦ A infige a bate cuie sau tzinte. ♦ Fig. A obliga pe cineva sa stea nemishcat imobilizat. ◊ Expr. A tzintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) sa se opreasca sa ramana nemishcat neclintit. A ramane tzintuit locului (sau pe loc in loc) = a se opri a ramane nemishcat neclintit intrun loc. 2. A impodobi cu tzinte. TZinta + suf. ui.