TZINTÍRE tzintiri s. f. Actziunea de a tzinti. 1. Ochire; (rar) semnul in care se ocheshte (v. tzinta). Mreaja de funii facind el atirna legat porumbelul Sus pe catargul inalt la virf k tzintire sagetzii. COSHBUC AE. 98. 2. Fig. Nazuintza aspiratzie tzel scop tzinta (II 3). Cuvintul... prezenta... tzintirile natzionale shi civilizatoare ale Asociatziunii. ODOBESCU S. I 472. El nare alte tzintiri decit pastrarea pacii. BALCESCU O. II 213. 3. Fig. (Rar in expr.) Fara de tzintire = in neshtire fara tzinta. Nor ce treci far’ de tzintire! Eu k tine sint strain. BOLINTINEANU O. 25.