tzineá (n nút) vb. 1. A avea ceva in mina shi a nu lasa sa scape a mentzine a sustzine. 2. A pazi a conserva. 3. A suporta a rezista. 4. A purta. 5. A poseda a domina. 6. A ocupa a fi stapin a stapini. 7. A intretzine. 8. A avea la dispozitzie a petrece. 9. A observa a respecta. 10. A ingriji a administra a supraveghea. 11. A trata a considera. 12. A costa. 13. A da a pronuntza (un discurs). 14. A retzine; a detzine a opri. 15. A urma a mentzine a continua in aceeashi directzie. 16. A executa a indeplini. 17. A depinde a atirna. 18. A dura a ramine. 19. A incapea a intra. 20. A avea afectziune simpatie a iubi. 21. A dori a avea pofta. 22. (Refl.) A se apuca a se prinde. 23. (Refl.) A sta a locui. 24. (Refl.) A se sustzine ashi cishtiga traiul. 25. (Refl.) A se retzine a se infrina a se domina. 26. (Refl.) A se socoti a se crede. 27. (Refl.) A starui a se incapatzina a insista. 28. (Refl.) A trai in concubinaj a fi concubin cu... Var. tzine. Mr. tzin tzinui tzineare megl. tzǫn istr. tzir. Lat. tĕnēre (Pushcariu 1733; REW 8646) cf. vegl. tenar it. tenere prov. fr. cat. tenie sp. tener port. têr. Uz general (ALR I 106). Pentru conjug. prez. cf. pune. Der. tziitor s. m. (stapin proprietar senior); atottziitor adj. (atotputernic); tziitoare s. f. (concubina amanta loc de pinda al vinatorilor); tziitorie s. f. (inv. concubinaj); tziitura s. f. (inv. stapinire dominatzie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt. concubinaj); tzinut s. n. (inv. moshie; provincie regiune); tzinutal adj. (inv. provincial); tzinutash adj. (inv. provincial); tzinuta s. f. (comportament maniere) dupa fr. tenue. Comp. neol. formata dupa fr.; abtzinea vb.; contzinea vb.; detzinea vb.; intretzinea vb.; mentzinea vb.; obtzinea vb.; retzinea vb.; sustzinea vb.