TZIGÁRA tzigari s. f. Mic sul facut dintro foitza de hirtie umpluta cu tutun taiat marunt shi care se aprinde la un capat traginduse in piept fumul rezultat. Se asheza la gura sobei ishi aprinse tzigara shi pufaind fumul spre jaratic ishi trecu stinga prin mustatza. SADOVEANU O. VII 334. Cei doi oameni cu shepci albastre au zvirlit tzigarile. SAHIA N. 59. Linishtit imi sorbeam cafeaua shi imi fumam tzigara. HOGASH M. N. 39. ◊ TZigara de foi = tzigara mai mare facuta din foi de tutun infashurate una peste alta. Aprinse o tzigara de foi aruncind chibritul pe covor. C. PETRESCU A. 354. ◊ Expr. (Popular) A bea o tzigara = a fuma. A face (a suci sau a rasuci) o tzigara = a pregati o tzigara facind sul foitza umpluta cu tutun. Ishi mai rasuci o tzigara. SADOVEANU O. I 360. Mai suceshti vreo tzigara numeri fire de mustetzi. EMINESCU O. I 155.