Definitzia cu ID-ul 512743:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tzése (tzés tzésút) vb. A face tzesaturi. Mr. tzas tzasui tzaseare megl. tzǫs istr. tzesu. Lat. texĕre (Pushcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere prov. teiser fr. tisser cat. teixir sp. tejer port. tecer. Der. tzesator s. m. (om care tzese); tzesatoare s. f. (femeie care tzese); tzesatorie s. f. (fabrica de textile); tzesatura s. f. (obiect tzesut; urzeala; batatura; ingraditura de nuiele); intretzese vb. dupa fr. entretisser; tzesut s. n. (actziunea de a tzese; organ anatomic).