tzesala sf [At: (a. 1508) cf. MIHAILA D. 168 / V: (inv) ~sea~ ~sela (reg) tzeasala (Pl: tzeasale tzeasele tzeasali) ~sala (Pl: tzesale tzesali) tzers~ (Pl: tzersali) tzacs~ (Pl: tzacsali) tzeptza~ (Pl: tzeptzali) tzesha~ (irg) ces~ cesea~ ceasala (Pl: ceasali cesale) ceoasala cers~ cears~ cearsala (Pl: cearsali cerseli cersali) ceors~ ceorsoa~ cercea~ cecea~ ceshea~ (Pl: cesheli cesheale) sacea~ sarcea~ salcea~ sars~ / Pl: ~le (reg) ~sali ~seli ~sele / E: vsl чєсало] 1 Unealta formata dintro placa de metal avand pe una dintre fetze lamele dintzate prevazute la una dintre laturi cu un maner de lemn sau de metal shi cu care se curatza pielea shi parul vitelor shi al cailor. 2 (Ivr; if cesala) Instrument de tortura asemanator cu o tzesala (1). 3 (Fam; fig) Neintzelegere. 4 (Fam; fig) Scandal. 5 (Fam; fig) Bataie zdravana. 6 (Fam; fig; ie) Ai trage (sau ai da) (cuiva) o ~ (sau reg o saceala) A bate zdravan pe cineva. 7 (Reg; ie) A manca saceala A primi bataie. 8 Grapa ushoara cu dintzi deshi shi lungi folosita la curatzirea terenurilor mai ales a pashunilor naturale in primele faze de vegetatzie. 9 (Tex) Dispozitiv la mashina de cardare a bumbacului asemanator cu o tzesala (1) care curatza unul din valtzurile acestei mashini.