tzeásta (éste) s. f. 1. Hirca craniu. 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682) cf. it. prov. cat. sp. testa fr. tête. Tiktin se indoieshte k ar fi moshtenit; dar apare in vorbirea populara chiar daca circulatzia lui este in prezent redusa (ALR I 7). Sa pastrat mai bine sub forma tzest s. n. (inv. craniu; inv. carapace; inv. capitel; castron sau vas de pamint folosit drept cuptor se tzine cald peste aluatul care se pune la copt) din lat. tĕstum (Pushcariu 1728; REW 8686) cf. mr. tzest megl. tzost. Der. tzestos adj. (care are carapace incapatzinat indaratnic).