TZARM tzarmuri s. n. 1. Fishie ingusta de pamint dea lungul unei ape mari mai ales dea lungul unei mari (v. mal); p. ext. regiune de linga o apa (mai ales de linga o mare). Linga tzarmul tristei mari Mam oprit peo stinca. TOPIRCEANU B. 84. Dunarea largita taie o curba in tzarmul rominesc. VLAHUTZA R. P. 7. La un semn un tzarm de altul legind vas de vas se leaga. EMINESCU O. I 144. ◊ Fig. Catre nici un tzarm al vietzii nam sajung sa odihnesc. MACEDONSKI O. I 95. 2. Fig. TZinut tarim. Luna tu stapina marii... Cite tzarmuri inflorite ce palate shi cetatzi Strabatute deal tau farmec tzie singuratzi aratzi! EMINESCU O. I 130. Eu sint in voia soartei un vecinic calator... Purtat printre popoare din tzarmuri departate. ALECSANDRI T. II 80. Pl. shi: (m.) tzarmi (NECULUTZA TZ. D. 31 MACEDONSKI O. III 3). Variante: tzắrmur (GORJAN H. I 41) tzắrmure (SLAVICI O. I 222 RUSSO O. 105) s. m.