Definitzia cu ID-ul 512567:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tzarm (muri) s. n. Mal coasta riviera. Var. inv. tzarmure. Lat. termĕn (Lambrior Rom. VII 92; REW 8665; Pushcariu Dacor. VIII 306). Modificarea se datoreaza unei var. *termonem (Hasdeu Cuv. din Batrini I 306) ipoteza improbabila; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli Arch. glott. II 430) ipoteza insuficienta; unui dim. *termŭlustzarmur (Pushcariu 1715; cf. Pushcariu Lr. 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. in *ǒrauri prin intermediul unei asimilari nr. Forma moderna este un sing. regresiv dupa pl. tzamuri (ByckGraur 28). Der. tzarmuri vb. (a limita); netzarmurit adj. (infinit fara limite); tzarmuros adj. (stincos abrupt).