tzárina tzarine (tzarna tzarinca) s.f. „Locul oprit de la pashunat; fanatz semanaturi” (Budeshti); „loc oprit pentru umblatul vitelor” (Giuleshti); „unde cosam shi sapam shi nu umbla marha” (Berbeshti); „teren arabil” (Vadu Izei); „tzarina se numeshte o gradina de pascalau; tzarina se numeshte restul hotarului” (Stramtura); „tzarinca e aproape de sat; tzarina mare e mai departe” (Rozavlea); „hotarul cu recolta cu tot” (Visheu de Jos); „tot ce nu este pe imash” (Petrova) (ALRRM 1973: 793). TZarina „tzarna” (Papahagi 1925): „Tatai sub tzarna uscata” (idem: 169 t. XXX) cu sensul de tzarana pamant; „acea parte a ogoarelor care inconjoara vatra satului” (J. Cuisener 2000); „camp semanat ogor; holdele shi fanetzele cuprinse la un loc” (Russu 1981). In exp. tzarina de fan = cosalau (ALRRM 1971: 422): „...Tat o aldina galbina / SHoi zbura peste tzarina” (TZiplea 1906: 438). Cf. srb. carina „bir dare” (DER DEX MDA); termenul autohton fara corespondent in albaneza (Russu 1981: 405406).