TZÁRCA tzarci s. f. 1. Cotzofana. Rasfoiam volumul... shi ascultam abia acum trezit la realitatzile inconjuratoare o tzarca. SADOVEANU N. F. 164. Tudorica Maslina sarea k o tzarca de pe «butuc». HOGASH DR. II 102. A prins a sa aduna pasari fel de fel: vulturi... tzarci. RETEGANUL P. V 65. ◊ Expr. Ai umbla cuiva gura k la (o) tzarca (sau k la tzarci) = a fi limbut a vorbi mult shi fara rost. «Li imbla gura k shi la tzarci» sau dupa cum spun rominii din Muntenia «li merge gura k la o cotzofana». MARIAN O. II 60. A sta k tzarcan par = a fi gata de plecare. Fura ouale de sub tzarca se spune (cu o nuantza depreciativa) despre cineva (mai ales despre un hotz) care e dibaci shi shiret. 2. Fig. Epitet dat unei femei vorbaretze limbute; gaitza. Pre femeile limbute carora li imbla gura prea des le poreclesc «tzarci». MARIAN O. II 60. ♦ (Rar) Epitet dat unei persoane care merge prea iute shi saltind. Pre barbatzii lungi in picioare cari merg prea iute shi tot sar incolo shincoace rominul i numeshte... «tzarca». MARIAN O. II 60.