TUTÚN (1) s. m. (2 3) tutunuri s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia solanaceelor cu tulpina inalta cu frunzele mari shi moi ovale rotunde sau lanceolate de un verdeinchis cu flori albe roz sau roshii reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata shi cu flori galbeneverzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1) care supuse unui tratament special se fumeaza se prizeaza sau se mesteca. 3. S. n. (Inv.) Pachet de tutun (2). Din tc. tütün.