TURTÍ turtesc vb. IV. 1. Tranz. A deforma (prin lovire apasare tescuire) facind sa capete o forma latzita k o turta; a strivi cu o lovitura (shi a ucide). Copiii galagioshi se strinsesera la caldura; pealocuri unii ishi turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU O. IV 170. Miinile mari noduroase sprijineau capela pe genunchi... infricoshate parca sa no turteasca. REBREANU R. I 67. Turti cu necaz mucul unei tzigari... de buza ceshtii. BART S. M. 85. Buzduganul senvirtea K un vultur sabatea Pe pagini i shi turtea. ALECSANDRI P. III 416. ◊ Fig. Se bucura k sarbatoreshte anul nou cu parintzii shi rudele in casa mica care case mari au inghesuito cu vremea shi au turtito. PAS Z. I 77. ◊ Expr. Ai turti (cuiva) fesul v. fes. ◊ Refl. Luind buzduganul il arunca in slava cerului shi cind cazu jos se turti. ISPIRESCU L. 139. Deten sabii sa se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU P. P. 32. 2. Tranz. Fig. A distruge a prapadi a nimici. Ce mai dea cumparaturi... dar shi bani multzi am turtit. CONTEMPORANUL VI 24. 3. Refl. Fig. A se muia ashi pierde vlaga. Bea de se turteshte shi coca se face. PANN P. V. I 164.