túrta (te) s. f. 1. Azima coca; este turtita shi fara drojdie. 2. Tarta prajitura. 3. In general orice materie turtita. 4. Varietate de ghimpe (Carlina acaulis). Mr. megl. turta istr. turtę. Lat. turta in loc de torta (Diez I 419; Pushcariu 1743; REW 8802) cf. vegl. turta it. prov. sp. port. torta fr. tourte. Forma turta apare in glosele de la Reichenau (Pushcariu Lr. 189); schimbul nu pare anormal (Lausberg Mundarten Südlukaniens Halle 1939 26; totushi cf. impotriva Graur BL V 115 considerindul nefundamentat suficient). Ambele forme lat. sint cuvinte vulgare care nu apar la nici un autor clasic. In rom. pare sa fi fost simtzit drept creatzie expresiva (probabil asha era in lat.) datorat prezentzei lui turti cf. tufli tepshi. Der. turtea (var. turtica turtie) s. f. (varietate de spin); turti vb. (a face plat a da o forma latareatza a strivi; refl. a se imbata). Din rom. provine bg. turla (Capidan Raporturile 214) shi probabil sb. slov. turta.