turná (torn át) vb. 1. (Inv.) A se intoarce a se inapoia a veni inapoi. 2. A varsa a imprashtia un lichid. 3. A pune in pahare vin sau alta bautura. 4. (Impers.) A ploua cu galeata. 5. A topi a modela. 6. A crea a fauri a inventa. 7. A face a fabrica. 8. (Arg.) A retzine a aresta. Mr. tornu turnai turnare megl. torn turnari istr. tornu. Lat. tornare (Philippide Principii 48; SHeineanu Semasiol. 163; Pushcariu 1748; REW 8794) cf. it. tornare prov. cat. sp. port. tornar fr. tourner. Pentru evolutzia semantica cf. varsa sp. verter. Der. inturna vb. (a da inapoi a se intoarce; a ocoli a schimba directzia a se roti; a inapoia a restitui; a opri a detzine a contzine); inturnat s. n. (cotitura regres); inturnator adj. (carecare face sa coteasca sau sa se roteasca); inturnatoare s. f. (regres restituire) inv.; turnat adj. (pus in pahare; modelat alipit; potrivit dichisit); turnator s. m. (care topeshte metal); turnatorie s. f. (topitorie); turnatura s. f. (act magic care se executa aruncind apa in calea cuiva); turnatzei s. m. pl. (varietate de taitzei); rasturna vb. (a trinti; a da jos a tavali); rasturnator adj. (care rastoarna); rasturnish s. n. (coasta abrupta). Der. neol. turnant adj. din fr. tournant; turnesol s. m. din fr. tournesol; turneu s. n. (voiaj expeditzie se spune mai ales despre calatoriile de inspectzie sau despre cele ale companiilor teatrale) din fr. tournée; turnir (var. inv. turner) s. n. din germ. Turnier; turnura s. f. din fr. tournure.