TURN¹ s. n. 1. constructzie de zidarie de beton etc. de inaltzime relativ mare in raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ lanterna = turn sustzinut de patru arce mari shi strapuns de goluri prin care se asigura iluminatul unei biserici care se inaltza deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extractzie = constructzie deasupra gurii unui putz de mina in care se afla dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizeaza manevra de transport din putz; ~ de control = constructzie foarte inalta din care se dirijeaza zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildesh = expresie indicand izolarea unui scriitor artist de realitatzile inconjuratoare. 2. tura². (< germ. Turm)