tureác tureci s.n. 1. Caramb. 2. Bucata de postav care imbraca pulpa piciorului: „Fama Doamne liliac / La mandruca in turiac” (Barlea 1924 I: 218); „Sor duce bubele k tureacu / A ramane pielea k bumbacu” (Papahagi 1925: 286; Sacel). Et. nec. (DEX); posibil cuv. autohton (Philippide); din tur (Scriban); din lat. thylacus (< gr. thylakos) (Fratzila).