TÚRCA s. f. (cf. tc. türk): limba turcica din familia limbilor altaice ramura turcomongola grupa oguza (venita din Asia) subgrupa oguzoseldjuca vorbita de turci actualii locuitori ai Turciei urmashi ai osmanlailor (osmanilor otomanilor anatolilor) shi de turcii care locuiesc in unele state din Peninsula Balcanica sau din Asia (in Romania este vorbita de turcii din Dobrogea). Se caracterizeaza prin: armonie vocalica; radacina formata din consoana + vocala + consoana; lipsa genului gramatical; aglutinarea afixelor lexicale din derivare shi a celor gramaticale; folosirea larga a numeroaselor forme nominale ale verbului; lipsa conjunctziilor; existentza propozitziilor nominale etc. Cele mai vechi atestari de limba t. dateaza din secolul al XIlea. Influentzata de limbi cu mare prestigiu (araba care ia oferit terminologia administrativa shi shtiintzifica shi persana care ia pus la dispozitzie bogatzia ei literara) t. a folosit pana in 1929 alfabetul arab dupa care prin reforma lui Kemal Atatürk scrierea veche a fost inlocuita cu alfabetul latin (astazi chiar Coranul este editat cu litere latine adaptate pentru limba t.). Din amestecul elementelor altaice (turceshti) semitice (arabe) shi indoeuropene (persane bizantine slave italiene germane franceze etc.) a rezultat pe la mijlocul secolului al XIXlea limba literara turca. Aspectul vorbit al acesteia are un caracter conservator in sensul k a pastrat multe din trasaturile limbii t. vorbite de vechii osmanlai (osmani). Limba literara turca sa desavarshit dupa revolutzia din 19191923 pe baza dialectului din Istanbul shi Ankara. Limba t. a exercitat o puternica influentza asupra limbilor din sudul centrul shi rasaritul Europei asupra limbii tatare din Dobrogea shi asupra unor limbi din unele zone ale Asiei (kramtatara din R. Uzbeka; gruzina shi zana din R. Gruzina). Inca din secolul al XIIIlea se poate vorbi de o influentza a limbilor turcice asupra limbii romane exercitata in doua etape: a) prin venirea pecenegilor shi cumanilor in tzarile romane (Moldova shi TZara Romaneasca); b) prin desele incursiuni ale turcilor osmani in tzarile romane timp de cateva secole. Influentza turca sa exercitat asupra limbii romane atat in vocabular (mai ales) cat shi in domeniul formarii cuvintelor (sufixele iu lac shi giu imprumutate) mai ales in Moldova shi in Muntenia. In acelashi timp insa se poate vorbi shi despre o influentza a limbii romane asupra limbii turce (mai ales asupra celei vorbite de turcii din Romania). O contributzie importanta la cunoashterea limbii turce vorbita la noi in Dobrogea a adus cercetatorul roman Vladimir Drimba.