TUR¹ tururi s. n. 1. Mishcare circulara in jurul unui ax sau al unui punct fix efectuata o singura data pina la revenirea in punctul de plecare; p. ext. mishcare liniara pe un traseu cu revenirea la punctul de plecare. Va rog sami facetzi onorul de ami acorda un tur de valtz. ALECSANDRI T. 1427. ♦ Tur de orizont = observare succesiva cu ajutorul teodolitului a diferitelor portziuni caracteristice din jurul unui punct pina la revenirea lunetei in pozitzia de la care sa plecat; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. Eri seara am facut un interesant tur de orizont al situatziei. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 162 14/4. Tur de fortza v. fortza (I 1). Turretur = dus shi intors plecare shi inapoiere. 2. Parte dintro competitzie sportiva organizata dupa anumite norme constind dintrun shir de etacare reprezinta prima jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecerea sportiva mai ales la ciclism in cursul careia se parcurge un circuit de lunga distantza. 3. (La jocul de cartzi) Ciclu de jocuri in care fiecare partener pe rind distribuie o singura data cartzile. Citva timp sau indemnat toate patru una pe alta: «Mai facem un tur shi ne ridicam». GALAN B. I 415.