TUR¹ tururi s. n. 1. Mishcare circulara a unui corp in jurul unui ax sau al unui punct fix efectuata pana la revenirea in punctul de plecare; inconjur; (sport) distantza egala cu lungimea pistei considerata de la punctul de plecare al sportivului; mishcare liniara pe un traseu cu revenirea la punctul de plecare; tura¹ (2). ◊ Turretur sau tur shi retur = dus shi intors plecare shi sosire. Tur de orizont = observare succesiva cu un instrument optic sau cu ochiul liber a unei regiuni a unei portziuni de teren etc. de obicei cu scopul de a intocmi un plan o schitza etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ◊ Expr. A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. 2. Plimbare scurta pe un anumit traseu; raita. ♦ Actziune initziativa intreprindere care cere efort perseverentza indemanare. Un tur de fortza. 3. Parte dintro competitzie sportiva organizata dupa anumite norme constand dintrun shir de etacare reprezinta prima jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva mai ales de ciclism in cursul careia se parcurge un circuit pe distantza lunga cu scurte opriri. 4. (La jocul de cartzi) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie pe rand cartzile. [Pl. shi: ture] Din fr. tour.