TUR s.n. 1. Mishcare circulara sau liniara pe un traseu oarecare cu revenire la punctul de plecare turatzie (2);; tura¹ (2). ♦ Turretur = dus shi intors plecare shi sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta raita. ♦ (Liv.) Actziune care cere indemanare agilitate putere. ♦ Tur de fortza = efort intreprindere indrazneatza. 2. (Sport) Parte dintrun campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ Intrecere sportiva mai ales de ciclism in care se parcurge un circuit pe ditantza lunga. 3. (Tehn.) Mishcare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de cartzi) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartzile pe rand. [Pl. ruri re. / < fr. tour cf. lat. turnus instrument pentru intors].