TÚNET tunete s. n. 1. Bubuit care insotzeshte fulgerul sau urmeaza dupa el shi care este provocat de descarcarile electrice din atmosfera. O scinteiere cruda umplu ripa tunetul zgudui muntzii. SADOVEANU O. VIII 243. Fulgerul scinteie tunetul bubuie Calul sau cade. BOLINTINEANU O. 74. Tunetul se poarta vuind din loc in loc. ALECSANDRI P. I 193. Groaznice tunete o sa avem. NEGRUZZI S. I 58. ♦ (Rar) Trasnet. E frumos lovilar tunetul. STANCU D. 190. Un fulger k o sirma rupta tresari in intunecimea norilor shi tunetul trasni darimind vazduhul. SADOVEANU O. A. II 102. 2. Fig. Zgomot puternic. Se auzi deodata un tunet de voci. CAMIL PETRESCU O. II 184. Atunci un tunet de urale shi de aplauze... izbucni. MIRONESCU S. A. 109. El sub tunetul de tun Sa batut k un nebun. COSHBUC P. I 132. Incepu a se cutremura biserica shi se auzira nishte pocnete shi tunete. ISPIRESCU L. 99.