TUN tunuri s. n. 1. Arma grea de artilerie care arunca proiectile la mare distantza in traiectorie lina; p. ext. nume generic dat tuturor armelor de artilerie. V. mortier obuzier. O parte din sat cazuse subt bataia tunului. C. PETRESCU I. II 204. La marginea orashului ashteapta un regiment cu tunuri. SAHIA N. 40. SHi tunuri sute bubuiau Se clatina pamintul. ALECSANDRI P. A. 206. Nu teor bate tunurile K teor bate lacrimile. JARNÍKBIRSEANU D. 316. ◊ Tun director v. director. ◊ Expr. Potzi sa dai cu tunul se spune cind cineva doarme adinc shi nu se deshteapta ushor. A fi in buza tunului v. buza. ♦ (In metafore shi comparatzii intensificind actziunea exprimata de verb sau dind valoare de superlativ unui adjectiv) Foarte strashnic zdravan grozav mult de tot. Era sanatos tun. STANOIU C. I. 128. Dunarea amortzise inghetzase tun. SANDUALDEA U. P. 34. Sa culcat imbracat pe mindir shi a dormit tun pina la ziua. CARAGIALE M. 17. Nu cata k sint batrin K la drum sint iute tun. SHEZ. V 151. 2. (Invechit shi popular) Tunet. Vine zmeul cu doua capete vuind k tunul. SBIERA P. 93. Da eu cum nu voi ofta K greu tun a ploaie vine. Draga tatei Irinuca; Acela nui tun de ploaie. BIBICESCU P. P. 274.