TUN tunuri s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distantza mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa k din (gura de) tun se spune cand cineva reusheshte sa fuga (scapand de o situatzie neplacuta). (Potzi) sa dai cu tunul se spune despre cineva care doarme adanc shi nu se trezeshte ushor sau despre un loc unde nu se afla nicio fiintza vie. ◊ (Pus pe langa un verb i intensifica actziunea; pe langa un adjectiv i da valoare de superlativ; adverbial) A inghetzat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeashi viteza. 3. (Inv. shi pop.) Tunet. Lat. tonus.