tufecciu m. 1. od. numele lefegiilor gardei domnești (după pușca ce purtau): Caragea pierduse doi cârcserdari și un tufecciu loviți de gloanțele Jianului GHICA; 2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace și șușanele): tufecciul din Măcin POP. [Turc. TÜFEKČI, pușcaș, oștean (din TÜFEK, pușcă)].