Definitzia cu ID-ul 513228:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
túci (iuri) s. n. 1. Fonta. 2. Ceaun oala tingire. Mr. megl. tuci. Tc. tuç din per. tuč „bronz” (SHeineanu II 385; Lokotsch 2098) cf. ngr. τούτσι alb. bg. sb. tuč. Der. tuciuriu adj. (negru brunet oachesh; cenushiu cafeniu).