TU pron. pers. 2 sg. 1. (TZine locul numelui persoanei careia i se adreseaza vorbitorul; cu functzie de subiect) Tu razi. ♦ (Impersonal) Tu shcoala tu studii shi el un golan. ◊ Expr. Nici tu... nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau teai ashtepta sa fie. 2. (La dativ in formele tzie itzi tzi tzi tzi) Nu tzil dau. ◊ (Cu functzie de complement indirect indicand posesiunea) Tacatzi gura! ◊ (Cu functzie atributiva indicand posesiunea) Ai satzi vezi mama. ◊ (Impersonal) TZiai gasit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) TZi le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ in formele te te te) Am de gand sa te marit. ◊ (Intra in compunerea unor verbe la diateza reflexiva) Unde te trezeshti? ◊ (Impersonal) Ia te uita la el! ◊ (Precedat de prepozitzii in forma tine) Am in tine toata nadejdea. 4. (La vocativ) Tu cel care priveshti incoace! 5. (Urmat de „unul” „una” la diferite cazuri exprima ideea de izolare) Tu unul nu shtii. [Dat. tzie itzi tzi tzi tzi; acuz. tine te te te] Lat. tu.