tu interj. Imita sunetul unui instrument de suflat. Creatzie expresiva proprie limbajului copiilor; se foloseshte mai ales cu reduplicare cf. bu(bui) du(dui) hu(hui). Der. tutoi s. n. (Trans. bucium); tutui vb. (a suna din bucium; a scoate afara a goni) pentru al carui dublu sens cf. dudui; tutelca s. f. (Olt. fluier flaut); tuturez s. n. (Trans. bucium mic); tutuc s. n. (lemn scurtatura) in Olt. shi Banat poate prin contaminare cu butuc (dupa Bogrea Dacor. I 290 din tc. tutuk „obstacol”); tutulush s. m. (Munt. lemn trunchi).