tu¹ ppr [At: PSALT. HUR. 71720 / D tzie (inv tzi ia) itzi tzi (inv tzu); A (pe) tine (inv tene) te (irg ti) / E: ml tu] 1 Inlocuieshte numele persoanei careia i se adreseaza vorbitorul. 2 (La nominativ) inlocuieshte numele subiectului propozitziei marcand adesea insistentza. 3 (Icr alte subiecte) Indica opozitzia (Eu raman tu te duci.). 4 (Urmat de ppr de intarire „insutzi” „insatzi”) Exprima ideea de accentuare (Tu insutzi teai pedepsit.). 5 (Urmat de „unul” „una”) Exprima ideea de izolare (Tu una nu vii). 6 (Intra in componentza verbelor reflexive) Unde te crezi aici? 7 (Reg; la D; folosit proclitic shi reluat dupa verb) Indica insistentza asupra complementului (Ce tziam spusutzi?). 8 (In constmctzii unipersonale; la D; in forma neaccentuata tzi) Indica subiectul logic (TZie mila de dracul shi el scoate coarne). 9 (Fam; ie) Te fac o tabla (sau o carte etc.) Joc cu tine table (sau cartzi). 10 (Arg; ie) Te fac un film Te duc la un film. 11 (Ilav) In tine In sinea ta. 12 (La D; in formele neaccentuate tzi itzi; cu functzie de complement indirect sau de atribut) Indica posesia (Iatzi cartzile!). 13 (La D; in formele neaccentuate tzi itzi; cu functzie de atribut; cu referire la o parte a corpului interlocutorului) Indica apartenentza (SHtergetzi ochii!). 14 (Pfm; cu valoare de dativ etic) Exprima participarea intensa la actziune a persoanei despre care se vorbeshte (SHi atunci tzil tranti del ingropa pana la brau.).