TRẮSNET, trăsnete, s. n.^[1] 1. Descărcare electrică în atmosferă, de același tip cu fulgerul, care se produce însă între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ și care este însoțită de un zgomot puternic. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). ◊ Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. 2. P. ext. Zgomot puternic; detunătură. – Trăsni¹ + suf. -et. corectată