TRÚPA trupe s. f. 1. Unitate de militari in termen. O data cu muzica... a pornit shi trupa. SAHIA N. 119. Nimeni nare voie sa iasa din sat fara voia ofitzerului care ramine aici cu trupa. REBREANU R. II 241. ♦ (Numai la pl.) Unitate militara fortze armate ale unei tzari; armata oaste. Inca de cu noapte trupele venisera... shi se ashezasera in ordinea in care aveau sa defileze peste citeva ore. STANCU U.R.S.S. 49. Trupele au fost puse subt conducerea colonelului. SADOVEANU N. F. 121. 2. Colectiv de actori al unui teatru (al unui circ etc.); grup de actori care joaca aceeashi piesa. Seara la teatru am asistat la un spectacol. Se juca o opereta de catre o trupa in turneu. STANCU U.R.S.S. 198. SHia alcatuit o trupa de amatori shi a inceput sa joace. SADOVEANU E. 68. Juca cu trupa lui proprie in provincie o melodrama. CARAGIALE O. III 14. Am plecat din Bucureshti k sami completez trupa in provintzie. ALECSANDRI T. I 283. ♦ (Glumetz) Grup. Miine dimineatza ieshim toata trupa la plimbare. C. PETRESCU C. V. 12. Intrai in sala unde se joaca cartzi tirind dupa mine trupa zgomotoasa. BOLINTINEANU O. 393.