trunchĭ n. pl. urĭ rar shi m. (lat. trúnculus dim. d. trŭncus trunchĭ. Cp. cu unchĭ ochĭ sh. a.). Trupu (coloana) care sustzine copacu. Acest copil e trunchĭ e masiv robust bine dezvoltat greŭ. Trupu omuluĭ fara cap minĭ shi picĭoare: un trunchĭ robust. Bushteanu gros care macelaru taĭe carnea. Fig. Linia directa a uneĭ familiĭ din care pleaca ramurile colaterale. A cadea trunchĭ la stomah (un cozonac crud sh. a.) a cadea greŭ a se mistui greŭ. Trunchĭ de con con truncheat cu virfu retezat. V. tulpina cotor.