TRUNCHIÁ trunchiez vb. I. Tranz. 1. A ciunti a reteza a mutila. Adormi de somnul veciniciei supt o ingusta lespede... trunchiat azi in doua bucatzi. ODOBESCU S. I 428. 2. Fig. (Cu privire la texte discursuri etc.) A fragmenta a taia (suprimind un pasaj o parte). Aceeashi regula tzi se impune cind silaba in urma careia a venit cezura este trunchiata. MACEDONSKI O. IV 42. Acea scena nu poate fi trunchiata fara paguba. CARAGIALE O. III 256. ◊ Refl. pas. Orice suprimare a vreuneia din partzile aparatului acestuia exterior ar fi pagubitoare fiindca fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intentziunii shi prin suprimarea aceea sar trunchia intzelesul. CARAGIALE N. F. 25. Pronuntzat: chia.