TRUNCHI trunchiuri s. n. 1. Partea cea mai groasa a unui copac situata intre radacina shi locul de unde pornesc ramurile; tulpina. Am ajuns shopti Miclutz aratindui prin ceatza platoul unduit shi coliba infundata in pamint intre tufishuri shi trunchiurile inalte ale fagilor. DUMITRIU N. 213. Lunca de mesteceni era toata verde un verde gingash tremurator in lumina vesela. Albe k nishte stilpi subtziri de zapada se ridicau drepte trunchiurile. SADOVEANU O. VII 367. Dafinul se desfacu in doua shi fata pieri cu flori cu tot in trunchiul sau. POPESCU B. II 34. ◊ (In metafore shi comparatzii cu aluzie la masivitatea shi rezistentza tulpinii unor copaci) Era acest Costan al SHarpoaiei un trunchi de om inchegat k din granit. DAN U. 216. ♦ Tulpina unui copac taiat de la radacina (uneori curatzata de crengi shi de coaja); bushtean. [Riul] a carat amar de ani Buturugi shi bolovani Radacini farimitzate Trunchiuri mari incalecate SHi crengutze rashchirate. DESHLIU M. 22. Trunchiurile brazilor din care se mai auzea parca foshnetul padurii au fost transformate in vagoane de scinduri. BOGZA C. O. 130. Padurile desfiintzate se prefacura intrun val inalt shi nestrabatut de trunchiuri de copaci incilcite la un loc cu crengile lor. HOGASH M. N. 167. 2. Bucata groasa de lemn care se taie lemnele de foc; butuc. Ce le pasa: lemne la trunchi sint slanina shi faina in pod este deavolna. CREANGA A. 38. Banii nu se culeg de la trunchi k surcelele. id. ib. 120. Ashchia nu sare departe de trunchi. SHEZ. I 221. ♦ Butuc care se taie carnea la macelarie; (in trecut) butuc care servea calaului pentru decapitarea osinditzilor la moarte. Puse capul pe trunchiul pregatit linga care sta calaul. NEGRUZZI S. I 108. 3. Trupul unui om sau al unui animal (in afara de cap shi de membre). O jiganie cu patru picioare cu sheale de cal shi cu trunchiul de om. ISPIRESCU U. 74. 4. (In expr.) Trunchi de piramida = volum obtzinut taind o piramida printrun plan paralel cu baza ei shi cuprins intre acest plan shi baza. Trunchi de con = troncon. Trunchi de prisma = portziunea ramasa dintro prisma taiata de un plan care nu e paralel cu baza ei. 5. Fig. (Neobishnuit) Fragment parte frintura dintro opera dintro lucrare etc. SHi timpul shi spesele ar fi crutzate publicinduse indata de Societatea Academica acele trunchiuri de material. ODOBESCU S. II 325. Pl. shi: (m.) trunchi (EMINESCU O. I 85).