TRUFÁSH A trufashi e adj. 1. Plin de trufie peste masura de mindru de orgolios de falos; arogant ingimfat infumurat. Am dus in spinare dushmania neimpacata a unor oameni puternici shi trufashi. GALACTION O. I 32. Vai de mine conitza se poate? protesta prefectul trufash. REBREANU R. II 102. Umilintza ce aratau catre dinsul aceshti aspri shi trufashi nobili shi setea cu care vinau favoarea lui inshela pe Mihai. BALCESCU O. II 263. ◊ (Substantivat) SHtii cumva tzinutul In care domn e lutul shi face pe trufashul? Acolo totdeauna Cinstita e minciuna shi nobil este lashul. MACEDONSKI O. I. 130. ♦ Care arata trufie care manifesta mindrie exagerata ingimfare. Era el intradevar co infatzishare trufasha cu sprinceana incruntata. SADOVEANU A. L. 182. Parca pamintul intreg shi lumea cu toateale lumii Strinse le tzinentrun pumn asha de trufasha privire Scaparan umezii ochi shiashai de cuncrederen umblet. COSHBUC P. II 63. 2. Maretz maiestos superb. Am ajuns in sfirshit pe inaltzimea sura shi trufasha. GALACTION O. I 346. Colo se ridic’ trufashe SHi eterne k shi moartea piramideleuriashe. EMINESCU O. I 43. Colo inalte ripe se invelesc in nor Cu creshtetul fantastic trufash shi visator. BOLINTINEANU O. 241. Fata din piatra satula shi de pustiul muntzilor shi de iubirea singuratica visa... sa se arate frumoasa shi impodobita in haine trufashe shi in pietre nestemate. ODOBESCU S. III 206.