TRÓSNET trosnete s. n. Faptul de a trosni; trosnire trosnitura pocnet. In mijlocul verii avu senzatzia de iarna cu trosnetul lemnelor shi flacara jucind dilatata pe paretzi. C. PETRESCU I. II 243. Auzi un trosnet shi un pocnet prin padure de tzi se facea parul maciuca. ISPIRESCU U. 30. Moraritza mai shireata De trosnetul bicelor De scirtziitul carelor. De hiitul cailor Puse coada pe spinare SHapuca pe drum la vale. TEODORESCU P. P. 143.