TRON¹ tronuri s. n. 1. Jetz lucrat shi impodobit in chip deosebit in care stau monarhii la ceremonii; p. ext. simbol al domniei. Alexandru intra in biserica domnilor apoi ieshi shi trecu la palat unde il ashtepta tronul impodobit cu covoare. SADOVEANU O. VII 155. Intro sala intinsa printre capitani Sta pe tronui Mircea incarcat de ani. BOLINTINEANU O. 36. Aici itzi era locul!... Pe tron sa vietzuieshti Pe tron sa mori. ALECSANDRI T. II 186. ◊ (Poetic) K gondolai din Piatzeta Nu e tron mai de dorit. ALECSANDRI P. I 163. ◊ Fig. Dascalul ishi ashezase ochilarii pe tronul lor (pare k privesc inca acei ochilari tzuguietzi pe nasul lui uriash). NEGRUZZI S. I 8. ◊ Expr. A se urca (sau a se sui etc.) pe tron = a ocupa domnia a fi incoronat k monarh. Pe tron sa ridicat fiul sau. CARAGIALE O. III 86. Se duse la Constantinopol... shi in locul lui se sui pe tron SHtefan. NEGRUZZI S. I 144. La 1679 SHerban Cantacuzino se urca pe tron. BALCESCU O. I 71. ♦ Jetz special in care stau prelatzii (in timpul unor anumite ceremonii religioase). Batrinul cua lui cirja sus geneleshi ridica... Din tronui se coboara cu mina semn i face Can sus sa il urmeze. EMINESCU O. I 93. ◊ Fig. Inel shi ce mindretze! Din piatra tronului din rai Cioplit in flori maestre. COSHBUC P. I 67. 2. Fig. Puterea suverana a monarhilor; domnie. Noroadele prin cugetare In ziua astashi dau cuvint Sa shtearga tronuri shi hotare Sa faca pace pe pamint. DEMETRESCU O. 80. Cad putredele tronuri in marea de urgie Se sfarma deodata cu lantzul de sclavie. EMINESCU O. I 24. Vrednicul meu general itzi multzamesc... Tu eshti cel mai bun sprijin al tronului meu. ALECSANDRI T. II 16.