tron¹ sn [At: KLEIN D. 184 / Pl: ~uri / E: lat thronus ngr τρόνος fr trône ger Thron] 1 Scaun (sculptat shi impodobit) care stau monarhii la ceremonii. 2 (Pex) Simbol al domniei. 3 (Ie) A (se) urca sau a (se) sui a (se) ridica a (se) inaltza pe ~A incorona pe cineva (sau a fi incoronat) k monarh. 4 (Fig) Putere suverana a monarhilor Si: domnie. 5 Scaun special care stau prelatzii (ori suveranii sau alte personalitatzi) in timpul unor ceremonii religioase. 6 (Bis; lpl) Ceata de ingeri carel lauda pe Dumnezeu.